Sfântul Andrei. Apostolul Andrei cel Întâi chemat se numără printre cei mai venerați sfinți din țara noastră, iar ziua lui - 30 noiembrie - este o mare sărbătoare bisericească și națională. Potrivit cercetătorilor, în secolul I, apostolul a predicat în ținuturile bulgărești de astăzi. El a fost venerat și de compatrioții noștri care au emigrat în Italia în secolul al VII-lea.

Pe 30 noiembrie, Andrei, Andreea, Andrian, Andriana, Parvan și alții își sărbătoresc ziua numelui. Deoarece în limba greacă Andrei înseamnă curajos, bărbătesc, viteaz, în această zi sunt sărbătoriți și oamenii care poartă numele de Viteazul.

În ideile populare, de Sfântul Andrei ziua începe să crească cât un bob (mei, porumb, orz). Este, de asemenea, începutul obiceiurilor și ritualurilor de iarnă pentru sănătate și fertilitate. În ajunul sărbătorii, femeile fierbeau (neapărat într-o oală nouă) diverse cereale, iar dimineața aruncau o parte din ele în coșul de fum - pentru ca recoltele să fie mari. Din grânele rămase le dădeau tuturor celor din familie. În multe zone, sărbătoarea este numită Ziua Ursului, din cauza credinței că Sf. Andrei este un maestru al urșilor. În legendele populare, acesta reușea întotdeauna să îmblânzească sau să învingă ursul, să-l înhame la plug și astfel să-și lucreze câmpul.

Cândva, până toamna târziu, oamenii-urs umblau prin sate, conducând urși dresați. Animalele își executau dansul lor stângaci în sunet de cântec, de obicei acompaniat de o cimpoiță. Oamenii îi invitau în curțile caselor lor, deoarece se credea că astfel vor aduce zăpadă groasă și o recoltă bună.