În zorii zilei de 27 decembrie 1872, în hanul din satul Kakrina, Vasil Levski era arestat de gărzile otomane. Apoi, întemeietorul organizației revoluționare interne pentru eliberarea Bulgariei de sub Imperiul Otoman, a fost dus la Târnovo și de acolo la Sofia. Întrebat cum a fost capturat în fața Comisiei Extraordinare de Anchetă, Levski a răspuns: "La ora zece dimineața, pe stil turcesc, când am ieșit afară, am văzut un bărbat înarmat cu o pușcă la ușă. L-am întrebat cine este, iar el m-a prins de braț. Aveam și eu două revolvere, le-am scos și l-am rănit pe cel care m-a prins de braț. Apoi am început să fug, însă persoana care mă ținea nu mi-a dat drumul. Au venit însoțitorii lui, m-au lovit în cap și am căzut acolo. M-au prins..."

După condamnarea și spânzurarea la Sofia a Apostolului Libertății, la 18 februarie 1873, Nikola Tsvyatkov, și el arestat în han, ar fi povestit că Levski s-a grăbit să sară peste gardul împletit, dar s-a agățat și n-a reușit să fugă.