Este greu de enumerat paginile scrise despre viața și opera eroului național bulgar Vasil Levski. Printre ele găsim informații interesante despre cântărețul Levski. În cartea sa "Apostolul libertății", scriitoarea engleză Mercia McDermott remarcă: "Cântatul nu era doar o plăcere în viața lui Vasil, ci o formă ocazională de exprimare de sine".

Suntem mai des preocupați de moștenirea documentară a lui Levski, de activitatea sa revoluționară și de ideologia sa și, se pare, se acordă mai puțină atenție lumii spirituale a Apostolului. "Și nu puține mărturii ne-au parvenit despre ce fel de persoană era în afara activității sale revoluționare - când era singur cu el însuși sau cu prietenii săi", spune Daniel Spasov, cântăreț de muzică populară, folclorist, prezentator TV și producător al filmului "Cântecele lui Levski", produs de BNT în 2017 cu ocazia aniversării a 180 de ani de la nașterea Apostolului.

"Din caietul lui Levski (caietul său personal), avem dovezi despre ce cântece îi plăceau. De exemplu, în el găsim versurile baladei "Mă gândesc la tine, mamă" - unul dintre cele mai sacre, mai intime cântece, un cântec-confesiune dedicat mamei sale. Se crede că autorul său este chiar Levski. În caiet se păstrează poemul "Adio" al lui Hristo Botev, mai târziu - “îmbrăcat” într-o melodie renascentistă care a ajuns până la noi. Textele a două imnuri bisericești - "Vrednic este" și "Troparul Sf. Sf. Chiril și Metodiu". În plus, avem multe mărturii că Levski avea o voce frumoasă, că a cântat în fața poetului Hristo Botev și a cărturarului și iluministului Kiro Tuleșkov... Apostolul avea o altă lume spirituală, iar cântecul era tovarășul său. De altfel, acest lucru este caracteristic Renașterii bulgare în general, interesul pentru o cultură muzicală diferită, alături de vechile cântece populare. Alte cântece preferate ale lui Levski sunt "Enichari hodiat mamo" și "Otdavna li si, mome călugăriță"".".

Cu mulți ani în urmă, eminentul nostru folclorist și compozitor Nikolai Kaufman a început să cerceteze cântecele lui Levski, cu o abordare asemănătoare muncii de teren - a înregistrat multe amintiri și melodii. Astfel, deși nu există partituri și ideea cântecelor este doar verbală, au fost înregistrate diferite versiuni ale acelor cântece pe care Vasil Levski le-a iubit și le-a cântat, ne spune Daniel Spasov: 

"Treaba noastră aici este aproape aceeași cu cea a restauratorului, a oricărui cercetător de folclor - să găsim cea mai bună versiune și să facem o interpretare modernă a acelui patrimoniu de cântece care l-a mișcat pe Apostol și a acelor cântece pe care le cânta în momente de reculegere, de singurătate, de aducere aminte sau în companie."

Aproape legendară este povestea "ultimului cântec al lui Levski", descoperit și recuperat în urmă cu doar șase ani. Care este povestea din jurul acestuia, îl întrebăm pe Daniel Spasov:

"Când realizam filmul muzical "Cântecele lui Levski", colega noastră de la BNT Vesela Smileț lucra la un documentar despre descendența Apostolului. Căutând diverse documente la Biblioteca Națională, la Radioul Național Bulgar și în alte părți, ea a dat peste cartea Rainei Kostențeva, "Orașul meu natal Sofia", care descrie un caz extrem de interesant, povestit de folclorista Raina Kațarova, care a lucrat pe teren și a făcut multe înregistrări sonore interesante. Într-una dintre aceste munci de teren a dat peste o femeie în vârstă - bunica Petkana Hushova din satul Lozen, Sofia, care i-a spus o poveste extrem de bizară, ciudată și necunoscută despre faptul că a fost prezentă la spânzurarea lui Levski: Ea lucra ca menajeră pentru un bey din Sofia care, când a venit seara acasă, i-a spus că a doua zi va fi spânzurat un dobitoc al imperiului (otomanii îl considerau pe Levski ca atare) și că ar trebui să-i ducă pe cei doi copii ai săi la spânzurare. Bunica Petkana i-a povestit Rainei Katsarova că a fost acolo și că, după ce s-a spovedit la preotul bulgar, Apostol a cântat un cântec vechi și frumos în limba turcă:

Nu cânta, nu cânta, Slava,

Am timp, nu mă grăbesc.

Cine înțelege, înțelege...

Eu nu am mamă și tată,

Am timp, nu mă grăbesc. 

După părerea mea, cazul este destul de legendar și seamănă cu vechea baladă populară "Haiduc și spânzurătoarea", în care Haiducul vrea să fie îmbrăcat într-o cămașă albă, pana lui să zboare și toată lumea să vadă frumusețea acestei morți de Haiduc. Și pentru că bunica care spune povestea lui Levski, Petkana Hușova, era o minunată cântăreață de muzică populară, ea știa multe cântece populare - haiduceștih, istorice, renascentiste, iar aici - după cum se vede clar - turcești. Și cumva ea a amestecat aceste lucruri într-un mod legendar. Mai mult, mulți folcloriști au întâlnit, și eu am întâlnit, cântăreți de muzică populară cu calități excepționale de cântăreț și un repertoriu bogat care au compus ei înșiși povești și cântece. Explicația mea despre ultimul cântec al lui Levski este tocmai aceasta. În acea perioadă nu era deloc vorba de cântat - în acele viscole care sunt descrise, în graba de a face să fie executată pedeapsa. Și cumva este ireal - să ai un public, să ai copii, să vină o servitoare a bey-ului și să aducă copiii și să ai timp să asculți acest cântec, fie și numai pentru a-ți aminti de el. Dar, fie că este o legendă sau nu, povestea este foarte frumoasă. Ea dă o altă aureolă, un alt sentiment. Am fost foarte interesată să aud acest cântec. Colegii de la redacția turcă de la BNT l-au tradus. Versurile sunt foarte puternice, dramatice, evocatoare. Și de ce nu l-ar fi cântat Levski în drumul său spre spânzurătoare. Pentru că, potrivit contemporanilor săi, cântecul i-a fost tovarăș pe tot parcursul vieții. Cânta în templu, după ședințele de comitet sau, așa cum îl descrie Hristo Botev - în moara de lângă Brăila, în România. De ce nu ar fi trebuit să cânte înainte de moarte. Este o legendă foarte frumoasă și, fie că este adevărată sau nu, face parte și ea din cântecul și din lumea spirituală a Apostolului. Iar noi am reînviat-o, deși într-un mod diferit - prin intermediul narațiunii muzicale și al filmului." 

Dirijorul Milen Ivanov, care, împreună cu Daniel Spasov și cu solista Misterului Vocilor Bulgare, Violeta Marinova, a cântat "Nu cânta, Slaveyu", consideră că sarcina de a pune pe muzică ultimul cântec al Apostolului este o adevărată provocare:

"Aveam doar o versiune simplă a cântecului ca structură muzicală. Dar când fac muzică, încerc întotdeauna să păstrez acea sugestie pe care o poartă melodia. Scopul nu este doar să scrii niște armonii pentru a arăta cât de multe cunoștințe muzicale ai, ci mai degrabă să faci ca armonia să devină acea țesătură a melodiei principale care să sublinieze și să îmbunătățească sugestia din eșantionul muzical. Cântecul nu este complicat. Îmi place "armonia dulce", cea care poartă cântecul în sine fără să fie aglomerată, inutil de pompoasă. Când am făcut aranjamentul pentru cele trei voci - a lui Daniel Spasov, a Violetei Marinova și a mea, scopul meu a fost să accentuez sensul și semnificația cuvintelor, mesajul. Și împreună cu colegii și prietenii noștri de la Orchestra Națională de Muzică Populară Radio din Bulgaria - țambalistul Nedyalko Nedyalkov și chitaristul Nikolai Antov, am obținut simbioza pe care o căutam - un exemplu simplu și, în același timp, foarte puternic al modului în care sugestia cântecului poate fi transmisă ascultătorului."

Cântecele preferate ale lui Levski, dar într-o interpretare inedită a cvartetului Svetoglas, fondat de Daniel Spasov și Milen Ivanov, fac parte, de asemenea, din expoziția multimedia a scriitorului Ivo Milev, "Mărturisirea apostolului", care se află în Sala Piața 500 a Galeriei Naționale din Sofia și care poate fi vizitată până la sfârșitul anului 2023.

Foto BNT