Durere, oboseală, incertitudine și teamă pentru ziua de mâine. Acesta este cocktailul amar de sentimente trăite de cetățenii care nu au putut părăsi teritoriile ocupate de Rusia de când a început războiul din Ucraina, în urmă cu un an. Printre ei se numără și destui bulgari care au fost nevoiți să rămână pentru că nu aveau suficiente mijloace pentru a-și asigura biletul spre libertate. În rândurile următoare facem cunoștință cu două femei care, din fericire, au această șansă și nu ezită să o folosească. Ambele locuiesc și lucrează la Centrul educațional bulgaro-ucrainean din Sofia, dar nu încetează să predea online studenților din Ucraina și celor care s-au mutat în diferite părți ale Europei.

"Eu sunt Arina Miteva din Melitopol și sunt de etnie bulgară. În afară de faptul că sunt profesoară, sunt președinta unei societăți bulgare din orașul nostru și directoarea Centrului. Înainte de începerea războiului, acolo învățau 252 de copii" - spune Arina Miteva într-un interviu acordat Radio Bulgaria și împărtășește o curiozitate despre orașul în care s-a născut și a trăit până la începerea războiului:

"Melitopol era capitala multiculturală a Ucrainei, unde trăiau peste 100 de naționalități, iar bulgarii erau pe locul trei ca număr, poate în jur de 20.000".

Datorită muncii active și cu prețul multor nopți nedormite pentru Arina și pentru comunitatea bulgară, în urmă cu 29 de ani, în Melitopol a fost înființată Societatea Bulgară "Balcanii", cu 750 de membri din oraș și din satele din jur, care sărbătoresc împreună toate sărbătorile bulgărești.

"În fiecare an, în ultima săptămână din februarie, aveam o săptămână a culturii bulgare în Melitopol. "În afară de aceasta, sărbătoream Ziua Sfinților Frați Chiril și Metodiu, Ziua Alfabetului Bulgar, a Educației și Culturii și a Literaturii Slave, Ziua Iluminiștilor Naționali etc., iar în zilele de sărbătoare eram vizitați nu numai de bulgari, ci și de persoane de alte naționalități - germani, cehi, tătari etc. A fost foarte interesant și important pentru ei să atingă cultura bulgară și să afle mai multe despre ea."

"Aceasta este datoria noastră față de toți compatrioții care au rămas acolo, s-au mutat în alte orașe ucrainene sau în străinătate. Activitatea Societății și a Școlii bulgare a fost o pagină mare din viața lor, pe care nu o pot întoarce pur și simplu. Este extrem de dificil pentru toți cei de acolo, sunt nevoiți să se ascundă pentru ca vecinii lor să nu afle că încă mai fac ceva legat de patria lor. De asemenea, copiii trebuie să ascundă faptul că încă mai învață limba bulgară. Deoarece nu toți pot participa la cursurile noastre în mod regulat, în prezent lucrăm cu aproximativ 135 dintre ei, împrăștiați în toată lumea."

Lyubov Enceva, la fel ca Arina, nu își abandonează elevii, care pot participa în continuare la cursurile sale online. În calitate de profesoară la școala duminicală bulgară din satul Preslav, situat în districtul Primorsky din regiunea Zaporijia, ea își amintește cu durere de mândria și bucuria elevilor săi de a avea ocazia să învețe limba bulgară. Acest lucru nu mai există, deoarece la școala locală nu se predă decât limba rusă și istoria rusă. Înainte de război erau 150 de elevi, dar astăzi Lyubov nu poate spune câți dintre ei mai studiază acolo.

"Este prima școală din Ucraina în care se predă limba bulgară timp de două ore pe săptămână. În octombrie anul trecut ar fi trebuit să sărbătorim a zecea aniversare. Nu am avut ocazia să învăț limba bulgară pentru că în Uniunea Sovietică nu existau manuale și nici cărți în limba bulgară. Mulțumită părinților noștri, am reușit totuși să păstrăm ceva bulgară, deși arhaică și plină de rusificări. Abia când Ucraina a devenit o țară liberă și independentă, în 1991, tuturor minorităților naționale li s-a permis să învețe limba maternă."

Satul, în care înainte de război locuiau aproximativ 2.500 de persoane, a fost fondat de bulgarii care au migrat din Basarabia în 1861. Primele clădiri construite au fost biserica și școala, iar apoi au început să construiască case pentru toată lumea.

În Bulgaria, Lyubov Enceva este profesoară de limba bulgară și biologie pentru elevii din clasele I-IV la Centrul Educațional Ucrainean. Ea a ajuns în țara noastră în iunie 2022 - la 4 luni după ce a început războiul, iar cele două fiice ale sale locuiau deja aici. Ea ne mărturisește că în loc de aproximativ 80 de euro, cum era înainte, biletul ei spre libertate a costat 700 de euro, iar călătoria spre Bulgaria a durat 4 zile, trecând prin Crimeea, Georgia și Turcia.

Deși își dau seama că Ucraina nu va mai fi niciodată la fel, cele două femei speră că războiul se va încheia în curând și că se vor putea întoarce în țara lor natală.