Fântânile de apă de pe marginea drumurilor abundă în Rodopii Orientali, sunt sute de toate felurile. Unele sunt cu adevărat impresionante, altele sunt mai modeste, există chiar unele unde oamenii se pot așeza la un picnic - cu grătar, cu locuri de joacă pentru copii și alte facilități.

Dar de ce sunt atât de multe și cine sunt cei care le construiesc - Galina Stefanova de la BNR-Kargiali ne dă răspunsul. Ea s-a întâlnit cu bunicul Sali, care a organizat realizarea primei fântâni de băut în satul Bashevo, cu mult înainte ca acolo să existe vreo sursă de apă. Împreună cu prietenii și vecinii, bunicul Sali a adus apă în piața satului pentru a le scuti pe femei de corvoada de a merge să scoată apă de la izvoare.

Întrebarea de ce există atât de multe fântâni de băut în Rodopi și cine le-a construit îi aduce lacrimi în ochi:

"Toată lumea a pierdut pe cineva - un tată, un fiu, o mamă, iar inimile lor tânjesc să facă ceva pentru a-i comemora", spune bunicul Sali. "Ei găsesc un izvor în munte și aduc apa oamenilor, la fântânile de băut pe care le vedeți pe marginea drumului. Apa lor provine dintr-o altă sursă, nu au nicio legătură cu rețeaua municipală de alimentare cu apă.”

Bunicul Sali are aproape 90 de ani, dar încă îi întâmpină pe turiști în casa sa de piatră din satul Bașevo. Oricine se poate opri la casa lui pentru o ceașcă de cafea turcească și o discuție. Întrebat de ce oamenii construiesc fântâni de apă pentru a-i comemora pe cei dragi decedați, el răspunde:

"Apa este cel mai important lucru, este pe primul loc. Morții și cei vii au nevoie de apă. Dacă ești bolnav, persoana care îți dă apă face o faptă bună. Apa este un suflet viu. Dacă nu le oferi oamenilor acces la apă înseamnă că ești o persoană foarte rea".

În timpul vieții sale, bunicul Sali a construit două fântâni de apă, iar oamenii încă îi sunt recunoscători pentru ele. A găsit apa la trei kilometri de sat, sus în munte - limpede, delicioasă - și a folosit furtunuri pentru a o aduce în sat:

"Pe atunci nu știam nimic despre tehnologii. Când am găsit izvorul de apă în munte, apa curgea spre râu. I-am pus pe vecini să mă ajute să sapi canalul și să aduc apa. Mai întâi am făcut o fântână mare de apă în curte, care să fie folosită de tot cartierul. Pentru că înainte de asta, femeile, fetele, obosite de la muncă, trebuiau să ia găleți și să meargă după apă la fântâni. În zilele noastre, cu atât de puțină apă, ce poți să faci - să gătești, să speli vasele, să cureți casa? Așa că, înainte ca primarul să instaleze conducte de apă care să ajungă în toate părțile satului, vecinii veneau aici pentru apă."

Cu ani în urmă, soția bunicului Sali a decedat, iar el spune că inima lui este singuratică. Vorbind despre ea îi aduce lacrimi în ochi. Are doi fii, cu case în Kargiali și în Petlino, ba chiar și în Turcia. Și spune că poate merge să locuiască cu ei, dar preferă casa lui, unde își găsește liniștea.

Reportaj realizat de Galina Stefanova, BNR-Kargiali.

Editare: Darina Grigorova

Fotografii: Georgi Argirov, BNR-Kargiali, arhivă