"Care este istoria europeană pe care o împărtășim? Care sunt caracteristicile culturale și discursul politic care modelează și susțin proiectul unei Europe unite la Sofia și la Paris, la Kiev și la Varșovia; la Riga și la Budapesta, la Belgrad, la Sarajevo și la Chișinău și în toate celelalte capitale europene?", sunt câteva dintre întrebările puse în discuție de Institutul Francez din Bulgaria. "Dialoguri europene" este o serie de mese rotunde care reunește intelectuali, artiști și scriitori la Sofia și Plovdiv pe tema "De la Balcani la Marea Neagră: moșteniri, identități și traiectorii europene".

Directorul Institutului Francez din Sofia, Luc Levy, a povestit pentru Radio Bulgaria contextul și a prezentat cadrul evenimentului:

- Din păcate, în februarie 2022 am fost cu toții șocați de invazia și agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei. Apoi ne-am dat seama că Ucraina aparține Europei - în ceea ce privește istoria, identitatea, limba, cultura.... Dincolo de Ucraina, ne-am dat seama că noi, europenii, ar trebui să ne cunoaștem mai bine - europenii din nordul și sudul Europei și, bineînțeles, din estul și vestul Europei. Atunci, Institutul Francez din Paris a decis să organizeze o inițiativă pe care a numit-o "Înfruntând războiul. Dialoguri europene", adică să încurajeze întâlniri între intelectuali, artiști, scriitori din toate orizonturile și din toate țările europene pentru a încerca să construiască împreună Europa, pentru a scrie împreună o narațiune europeană. În acest scop, el a ales marile capitale europene emblematice. Proiectul a început în noiembrie 2023 la Praga, apoi s-a mutat la Varșovia, Vilnius, Amsterdam și acum la Sofia. Iar vineri, 14 iunie - la Plovdiv.

Programul include și o secvență literară - la Plovdiv, unde va avea loc o întâlnire a scriitorilor - scriitori bulgari precum Maria Kasimova-Moisset, cunoscută publicului francofon pentru "Rapsodia balcanică", tradusă de Marie Vrinat, Gheorghi Gospodinov, tradus și el în franceză de Marie Vrinat, autori din Polonia, Ucraina, Serbia, scriitorul francez, laureat al Premiului Goncourt, Matthias Senard, scriitor de călătorii.

Potrivit lui Luc Levy, cu istoria sa bogată și zbuciumată, dar mai puțin cunoscută în Franța, Europa de Sud-Est ocupă un loc fundamental în narațiunea europeană. Cum se conturează - narațiunea Europei și identitatea europeană după alegerile europene și ascensiunea extremei drepte?

- Din cauza poziției mele, desigur, nu ar trebui să abordez chestiuni politice, dar am valori - notează directorul Institutului Cultural Francez - Mi se pare că proiectul nostru reflectă bine atât valorile de care suntem atașați - libertate, solidaritate, respect pentru diferențe - dar și valoarea de a ne uni în jurul a ceea ce numim principii fundamentale. Cred că acest lucru face parte din ADN-ul Europei, ceva care o constituie. Dacă renunțăm la asta, Europa nu va exista. Cu câteva zile în urmă, la 6 iunie, am sărbătorit în Franța cea de-a 80-a aniversare a debarcării din Normandia. Dacă îmi permit să-mi iau libertatea de a aduce un element personal, pentru că eu cred că există o poveste mare, dar și povești mici, provin dintr-o familie care a anticipat și a sperat foarte mult la debarcare și la eliberare. Familia mea a fost implicată în rezistență, dar a fost și persecutată. Din acel moment, încetul cu încetul, în Occident, am creat o Europă liberă. Din nefericire, dacă îmi permiteți să mă exprim astfel, o parte a Europei a fost răpită de regimul sovietic și a trebuit să se ajungă în 1989 pentru ca noi să ne întâlnim din nou.

În urmă cu câteva luni, la aniversarea evenimentului care a rămas în istorie drept "Micul dejun cu François Mitterrand", Luc Levy a spus că a cunoscut, a citit și a studiat limba bulgară cu ajutorul cărților lui Gheorghi Markov.

- Eu nu l-am cunoscut pe Gheorghi Markov până nu demult. În Franța îi auzisem numele alături de o poveste dezgustătoare și foarte tristă, și anume asasinarea sa, când a fost otrăvit, începutul unei lungi liste de otrăviri ale disidenților. După cum știm, din păcate, această tradiție malignă continuă în unele țări, dar dincolo de sfârșitul său tragic, mi-am dat seama că a fost un mare autor. La Plovdiv, într-o librărie de anticariat, am găsit o colecție a scrierilor sale, o cronică a vieții din Bulgaria în timpul regimului comunist. Când am început să o citesc - am citit-o în bulgară, nu o vorbesc, dar o pot citi - aceste texte mi s-au părut magnifice. Mi-am spus că acest scriitor se află în rândul marilor autori de tradiție antitotalitară, al lui Milos Kundera, al lui Czeslaw Milosz și al multor altora. Este păcat că nu este cunoscut în Franța. Nu a fost tradus în franceză. Cred că a fost tradus în engleză, dar nu știu cât de mare este tirajul. Versurile sale, cuvintele pe care le folosește, sunt foarte puternice - trebuie să fie trist, dar ele înseamnă încă foarte mult pentru noi astăzi, pentru că există încă pericole de diferite feluri în jurul nostru. Am menționat războiul, dar și peisajul politic este de asemenea foarte îngrijorător. Așa că citirea lui Georgi Markov este o sursă importantă de cunoștințe și experiență.

Fotografii: BTA, Institutul Francez din Bulgaria